Biografie

Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA – d. 17
ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda ) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea
campion mondial (1972-1975).
Bobby Fisher a fost un maestru de șah, care la 14 ani a devenit cel mai tânăr câștigător al
Campionatului American de șah și în 1972 a fost primul jucător de origine americană care
a câștigat Campionatul Mondial de Șah
Bobby Fischer a învățat prima oară jocul de șah la vârsta de 6 ani și, în cele din urmă, a
devenit cel mai tânăr mare maestru internațional la vârsta de 15 ani. Se spune despre el
că avea un I.Q de 181.
Mama sa, Regina Wender, era o poloneză evreică devenită cetățean american, iar tatăl
său, conform certificatului de naștere, era Hans-Gerhardt Fischer, un bio-fizician german.
În 2002, un articol din „The Philadelphia Inquirer”, sugerează că tatăl său natural a fost
Paul Nemenyi, un fizician evreu de naționalitate maghiară.
La 6 ani învață să joace șah , mai târziu înscriindu-se la „Clubul de șah” din Manhattan.

Cariera în șah

În 1958, la vârsta de 15 ani, la interzonalul de la Portorož , se clasează pe locurile 5-6 și
devine cel mai tânăr mare maestru.La 19 ani câștigă Interzonalele de la Stockholm, dar se
clasează doar al patrulea la turneul candidaților . La 24 de ani (1967), la Interzonalele de
la Sousse, câștigă 8,5 puncte în primele 10 jocuri, dar apoi se retrage, ieșind astfel din
competiția pentru titlul mondial, deși se credea că va ajunge cel mai tânăr campion
mondial din istoria șahului.

Campion mondial

Interzonalul din 1970 s-a ținut la Palma de Mallorca, pe care l-a câștigat cu 18.5-4.5
(+15=7-1). Câștigă titlul după meciul de la Reykjavik (Islanda, 11 iulie - 3 septembrie
1972), când îl învinge pe Boris Spasski (scor: 12,5 - 8,5; prima partidă a fost pierdută de
challenger, care a cerut să fie scoase din sală camerele de filmat, care îl deranjau; a doua
partidă a fost pierdută de challenger prin neprezentare; ținând seama că la scor egal
campionul en titre își păstra titlul, handicapul era deja enorm, dar a fost surmontat.

În preliminariile acestui campionat pentru coroana supremă, Boby Fischer i-a învins mai
întâi pe Mark Taimanov cu 6-0 apoi pe Bent Larsen tot cu 6-0 scoruri nemaiîntâlnite în
istoria modernă a șahului și în finala candidaților la învins pe Tigran Petrosian (6,5 - 2,5).
După victoria în fața lui Spasski, a devenit șahistul cu cel mai mare ELO din istoria șahului.
(Coeficienții ELO ai șahiștilor de după Kasparov nu mai reflectă realitatea, deoarece sunt
realizați în turnee special făcute pentru creșterea coeficientului. Fischer a întrerupt
supremația de circa 25 de ani a școlii de șah sovietice. Meciul său cu Spasski a fost
supranumit : ,,Meciul secolului" ;. În perioada 3-24 aprilie 1975, FIDE a organizat meciul de Campionat Mondial, Boby Fischer avându-l drept challenger pe Anatoli Karpov. Nu s-a prezentat la meci și a fost declarat învins. Fischer a declarat, după victoria în meciul cu Spasski, că va păstra titlul de campion mondial până la sfârșitul vieții sale. Aceea întâlnire a marcat sfîrşitul dominaţiei sovietice într-un sport care are spectatori tăcuţi.

Meciul secolului Fischer-Spasky

La începutul anilor 1960, Fischer a participat la mai multe meciuri de șah din SUA și campionatul mondial. După o serie de 20 de victorii, la începutul anilor 1970, Fischer a intrat din nou în istoria șahului în 1972, când l-a învins pe rusul Boris Spassky la campionatul mondial de la Reykjavik. El a devenit atunci, primul american care câștigă titlu de campion mondial. Meciul dintre Fischer și Spassky este cunoscut drept „Meciul secolului”, iar pentru că a avut loc în plin Război Rece, momentul a căpătat proporții mondiale și a fost văzut ca o victorie simbolică a democrației asupra comunismului. Rezultatul extraordinar al lui Fischer a făcut, de asemenea, șahul un joc popular în Statele Unite, potrivit Biography.com.